Istoria ochelarilor

 

       Ochelarii sunt instrumente optice alcatuite dintr-o rama si doua lentile purtate pentru corectarea unor defecte ale vederii, protectie sau cu rol estetic.

      Cele mai vechi lentile au fost descoperite in ruinile orasului asirian Ninive, acestea fiind confectionate din cristal slefuit.

     In secolul I, imparatul roman Nero urmarea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald slefuit, pe post de lentila.

     In secolul al IX, invatatorul arab Abbas Ibn Finas a realizat lentile corective, pe care le-a numit ” pietre pentru citit”.

     In secolul XIII, la Florenta, fizicianul Salvino Dogli Armati a pus la punct o pereche de ochelari a caror grosime si curbura putea mari obiectele si textele.

     In secolul XV au aparut lentilele concave, pentru miopie, iar in secolul XVIII bratele ramelor de ochelari . Ochelarii propiu-zisi, ca si mijloc de corectie vizuala, se pare ca nu au existat in antichitate.

     Plinius, povesteste in scrierile sale ca Nero era miop, pentru ca nu vedea bine la distanta, urmarea luptele dintre gladiatori privind printr-un smarald. Pe de alta parte, exista o figurina descoperita de arheologii japonezi, ce dateaza de acum cinci milenii care are pe fata doua lentile uriase, a caror forma se aseamana oarecum cu ochelarii din zilele noastre. De asemenea la inceputul erei noastre, chinezii au folosit ochelarii, dar ii foloseau impotriva razelor solare sau ca si talisman, nicidecum pentru corectarea vederii. De abia prin secolul XI apar mentionari ale folosirii lor si in scop optic. Se foloseau lentile semisferice din cristal de stanca sau din beriliu si ei le numeau „lapis ad legedum”, in traducere,  ” piatra de lectura”. Acesti ochelari fiind foarte grei, erau tinuti cu mana in timpul cititului, dar nu inaintea ochilor, ci a textului lecturat. De abia prin Venetia anilor 1300 s-au fabricat niste sticle ingenioase, concave sau convexe, numite ” besicles” , din cristal, pentru a corecta vederea.

      Invatatorul ochelarilor optici cu adevarat este Salvino Dogli Armati. Primii ochelari erau in forma de cleste, confectionati din fier sau argint, la extremitati avand cate o lentila.

     Mai tarziu, apar ochelarii arcuiti, cu un fel de spatar deasupra nasului, fiind mult mai comozi decat predecesorii lor. Fabricati din os, arama sau argint, erau tinuti in mana, iar instabilirea distantei fata de ochi si faptul ca presiunea asupra nasului era foarte mare, ii faceau sa fie incomozi.

    Prin Germania secolului XVII apare monoclul, un maner prevazut la un capat cu o singura lentila inramata. In scurt timp apar si ochelarii tip „lornion”, care erau micuti, cocheti, dar mare lucru nu vedeai prin ei. Ochelarii sub forma celor pe care ii purtam si noi astazi, apar imediat dupa acestia, cand s-au atasat bare laterale si s-au nimit „lunete”. De atunci, ei s-au perfectionat tot timpul, dar principiul este neschimbat. Desigur, s-a ajuns ca acum lentilele sa fie de calitate foarte buna, iar ramele practice si elegante.